opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTĂȘESC, -EASCĂ, ostășești, adj. De ostaș; militar, milităresc. – Ostaș + suf. -esc.

OSTĂȘESC, -EASCĂ, ostășești, adj. De ostaș; militar, milităresc. – Ostaș + suf. -esc.

ostășesc, ~ească a [At: KOTZEBUE, U. 10V/14 / V: (înv) osteș~ / Pl: ~ești / E: ostaș + -esc] De ostaș Si: militar, milităresc, (înv) oștenesc.

OSTĂȘESC, -EASCĂ, ostășești, adj. De ostaș; militar, milităresc. La aceste vorbe ceata ostășească Strigă cu poporul: Țepeș să trăiască. BOLINTINEANU, O. 47. Regulamentul recunoscu cele trei părți alcătuitoare unei bune organizări ostășești: armata, miliția și ridicarea gloatelor. BĂLCESCU, O. I 35. Și-am venit cu sidiți ostășești Să străpungem coaste-mpărătești. TEODORESCU, P. P. 119.

OSTĂȘESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru ostași; soldățesc; milităresc. /ostaș + suf. ~esc

ostășesc a. militar.

2) ostășésc v. intr. (d. ostaș). Funcționez ca ostaș.

1) ostășésc, -eáscă adj. (d. ostaș). De ostaș, militar.

OSTĂȘI, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.

OSTĂȘI, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.

ostăși vi [At: LB / Pzi: ~șesc / E: ostaș] (Înv) 1 A se afla în serviciul militar. 2 A duce viață de ostaș. 3 (Pex) A lupta.

osteșesc, ~ească a vz ostășesc

OSTĂȘI, ostășesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A fi în serviciul militar, a face armata, a sluji în oaste; a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. Lumea pierduse pînă și aducerea-aminte a unui popor ce ostășise atitea veacuri. BĂLCESCU, O. I 11.

A OSTĂȘI ~esc intranz. înv. A fi ostaș; a face armata; a cătăni. /Din ostaș

ostășì v. a servi ca ostaș, a se lupta: un popor ce ostășise atâtea veacuri BĂLC.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ostășesc adj. m., f. ostășească; pl. m. și f. ostășești

ostășesc adj. m., f. ostășească; pl. m. și f. ostășești

ostășesc adj. m., f. ostășească; pl. m. și f. ostășești

ostășesc, f. ostășească

ostăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, 3 sg. ostășește, imperf. 1 ostășeam; conj. prez. 1 sg. să ostășesc, 3 să ostășească

ostăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, imperf. 3 sg. ostășea; conj. prez. 3 să ostășească

ostăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășesc, imperf. 3 sg. ostășea; conj. prez. 3 sg. și pl. ostășească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSTĂȘESC adj. v. cazon.

OSTĂȘESC adj. cazon, militar, milităresc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.)

Intrare: ostășesc
ostășesc adjectiv
adjectiv (A82)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostășesc
  • ostășescul
  • ostășescu‑
  • ostășească
  • ostășeasca
plural
  • ostășești
  • ostășeștii
  • ostășești
  • ostășeștile
genitiv-dativ singular
  • ostășesc
  • ostășescului
  • ostășești
  • ostășeștii
plural
  • ostășești
  • ostășeștilor
  • ostășești
  • ostășeștilor
vocativ singular — —
plural — —
osteșesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ostăși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostăși
  • ostășire
  • ostășit
  • ostășitu‑
  • ostășind
  • ostășindu‑
 singular plural
  • ostășește
  • ostășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostășesc
 (să)
  • ostășesc
  • ostășeam
  • ostășii
  • ostășisem
a II-a (tu)
  • ostășești
 (să)
  • ostășești
  • ostășeai
  • ostășiși
  • ostășiseși
a III-a (el, ea)
  • ostășește
 (să)
  • ostășească
  • ostășea
  • ostăși
  • ostășise
plural I (noi)
  • ostășim
 (să)
  • ostășim
  • ostășeam
  • ostășirăm
  • ostășiserăm
  • ostășisem
a II-a (voi)
  • ostășiți
 (să)
  • ostășiți
  • ostășeați
  • ostășirăți
  • ostășiserăți
  • ostășiseți
a III-a (ei, ele)
  • ostășesc
 (să)
  • ostășească
  • ostășeau
  • ostășiră
  • ostășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostășesc, ostășeascăadjectiv

  • 1. De ostaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cazon militar milităresc soldățesc
    • format_quote La aceste vorbe ceata ostășească Strigă cu poporul: Țepeș să trăiască. BOLINTINEANU, O. 47. DLRLC
    • format_quote Regulamentul recunoscu cele trei părți alcătuitoare unei bune organizări ostășești: armata, miliția și ridicarea gloatelor. BĂLCESCU, O. I 35. DLRLC
    • format_quote Și-am venit cu suliți ostășești Să străpungem coaste-mpărătești. TEODORESCU, P. P. 119. DLRLC
etimologie:
  • Ostaș + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

ostăși, ostășescverb

  • 1. învechit A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cătăni
    • 1.1. prin extensiune A se război. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: război
      • format_quote Lumea pierduse pînă și aducerea-aminte a unui popor ce ostășise atîtea veacuri. BĂLCESCU, O. I 11. DLRLC
etimologie:
  • ostaș DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.