OSTRÁCON s.n. (Ant.) Nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. [Pl. ostraca^{1) vezi nota}, var. ostrachion s.n. / < gr. ostrakon, ostrakion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: ¹⁾Forma de plural este forțată pentru limba română. - gall

OSTRÁCON s. n. (ant.) nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. (< fr., gr. ostrakon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

OSTRÁCON (‹ ngr.; din gr. ostrakon „cochilie, carapace”) s. n. (În Antichitate) Ciob de ceramică sau cochilie (mai rar așchie din silex) pe care se găseau inscripții sau cuvinte în scriere pictografică. În Grecia era folosit la vot, iar în Egipt pentru contabilitate, exerciții grafice etc.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink