OSTRÁCĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atena scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ostrácă s. f., g.-d. art. ostrácei; pl. ostráce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink