oaste² sf vz ostie¹

oiște³ sf vz ostie¹

osche sf vz ostie¹

ostie³ sf [At: DN³ / V: ~ium sn / Pl: ~ii / E: lat ostium] (Atm) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari.

ostium sn vz ostie³

ostră sf vz ostie¹

ostrie sf vz ostie¹

ostru¹ a [At: L. ROM. 1964, nr. 1, 82 / Pl: ~ri / E: ucr острий] (Reg) 1 Dârz. 2 Mândru.

ostru² sn [At: LEXIC REG. 55 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Joc de copii, în două echipe de câte patru inși, în cursul căruia jucătorii unei echipe stau aplecați față în față, iar jucătorii celeilalte echipe sar peste ei, dându-se peste cap.

oștie² sf vz ostie¹

❍OASTE² = OSTIE².

OSTIE² s.f. (Anat.) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari. [Var. ostium s.n. / < lat. ostium].

OSTIUM s.n. v. ostie² [în DN].

ostie (unealtă; azimă; orificiu cardiac) (desp. -ti-e) s. f., art. ostia (desp. -ti-a), g.-d. art. ostiei; pl. ostii, art. ostiile (desp. -ti-i-)

ostie (-ti-e) s. f., art. ostia (-ti-a), g.-d. art. ostiei; pl. ostii, art. ostiile (-ti-i-)

ostie (unealtă de pescuit, azimă, orificiu al inimii) s. f. (sil. -ti-e), art. ostia(sil. -ti-a), g.-d. art. ostiei; pl. ostii, art. ostiile (sil. -ti-i-)

OSTRA, com. în jud. Suceava, situată în depr. Suha, la poalele m-ților Rarău și Giumalău, pe cursul superior al râului Suha; 3.278 loc. (2003). Expl. de baritină.

ostru² s.n. (reg.) joc de copii în două echipe de câte patru.

ostru¹ adj. (reg.) fudul, țanțos, dârz.