OSTEOCIT, osteocite, s. n. Celulă osoasă în stadiu matur, complet diferențiată, care prezintă numeroase prelungiri ramificate. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéocyte.

osteocit sn [At: DEX / P: ~te-o~ / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: fr ostéocyte] (Blg) Celulă osoasă în stadiu matur, complet diferențiată, care prezintă numeroase prelungiri ramificate.

OSTEOCIT, osteocite, s. n. Celulă osoasă în stadiu matur, complet diferențiată, care prezintă numeroase prelungiri ramificate. [Pr.: -te-o-. – Var. (după alte surse) osteocită] – Din fr. ostéocyte.

OSTEOCIT s. n. celulă osoasă matură. (< fr. ostéocyte)

osteocită sf vz osteocit

OSTEOCITĂ s.f. (Biol.) Celulă matură a oaselor. [Var. (și după alte surse) osteocit s.n. / < fr. ostéocyte, cf. gr. osteon – os, kytos – celulă].

osteocit (desp. -te-o-) s. n., pl. osteocite

osteocit (-te-o-) s. n., pl. osteocite

osteocit s. n. (sil. -te-o-), pl. osteocite