OSTENEÁLĂ, osteneli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă, strădanie. ◊ Expr. A-și da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-și da toată silința, a se strădui. – Osteni + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTENEÁLĂ ~éli f. pop. 1) Stare a celui ostenit; oboseală. ◊ (A fi) rupt (sau frânt) de ~ (a fi) obosit peste măsură. 2) Muncă grea și obositoare; strădanie. ◊ A-și da toată ~eala a depune toate eforturile. /a (se) osteni + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTENEÁLĂ s. 1. v. oboseală. 2. v. strădanie. 3. efort, greutate, trudă. (Cu multă ~ au mutat cărțile.) 4. efort, încercare, sforțare, silință, strădanie, străduință. (Toate ~ile lui au fost zadarnice.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

osteneálă s. f., g.-d. art. ostenélii; pl. ostenéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink