OSTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, ostășești, adj. De ostaș; militar, milităresc. – Ostaș + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTĂȘÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru ostași; soldățesc; milităresc. /ostaș + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTĂȘÉSC adj. v. cazon.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ostășésc adj. m., f. ostășeáscă; pl. m. și f. ostășéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTĂȘÍ, ostășesc, vb. IV. Intraz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A OSTĂȘÍ ~ésc intranz. înv. A fi ostaș; a face armata; a cătăni. /Din ostaș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ostășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășésc, imperf. 3 sg. ostășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ostășeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink