opțiuni
  • info

7 definiții pentru ospătătoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSPĂTĂTOR, -OARE, ospătători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț. – Ospăta + suf. -tor.

OSPĂTĂTOR, -OARE, ospătători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț. – Ospăta + suf. -tor.

ospătător, ~oare [At: CORESI, EV. 388 / V: (îrg) ~iu a, uspătătoriu, ~oare smf / Pl: ~i, ~oare / E: ospăta + -tor] (Înv) 1 a Ospitalier. 2 a Căruia îi place să petreacă Si: chefliu. 3 smf Hangiu. 4 smf (Pex) Gazdă. 5-6 smf Persoană care (dă sau) ia parte la un ospăț (1). 7 smf Persoană care servește la o masă.

OSPĂTĂTOR, -OARE, ospătători, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț. (Atestat în forma ospătitor) în calitatea sa de ospătitor strigă cu un glas ascuțit și obraznic: aduceți ciorba, bre! FILIMON, C. 163. – Variantă: ospătitor, -oare s. m. și f.

OSPĂTITOR, -OARE s. m. și f. v. ospătător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ospătătoare (înv.) s. f., g.-d. art. ospătătoarei; pl. ospătătoare

ospătătoare (înv.) s. f., g.-d. art. ospătătoarei; pl. ospătătoare

ospătătoare s. f., g.-d. art. ospătătoarei; pl. ospătătoare

Intrare: ospătătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospătătoare
  • ospătătoarea
plural
  • ospătătoare
  • ospătătoarele
genitiv-dativ singular
  • ospătătoare
  • ospătătoarei
plural
  • ospătătoare
  • ospătătoarelor
vocativ singular
  • ospătătoare
  • ospătătoareo
plural
  • ospătătoarelor
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospătitoare
  • ospătitoarea
plural
  • ospătitoare
  • ospătitoarele
genitiv-dativ singular
  • ospătitoare
  • ospătitoarei
plural
  • ospătitoare
  • ospătitoarelor
vocativ singular
  • ospătitoare
  • ospătitoareo
plural
  • ospătitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ospătător, ospătătorisubstantiv masculin
ospătătoare, ospătătoaresubstantiv feminin

  • 1. învechit Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În calitatea sa de ospătitor strigă cu un glas ascuțit și obraznic: aduceți ciorba, bre! FILIMON, C. 163. DLRLC
etimologie:
  • Ospăta + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.