15 definiții pentru ospeție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSPEȚIE, (2) ospeții, s. f. (Pop.) 1. Primire bună, ospitalitate. 2. (Rar) Ospăț. – Oaspete + suf. -ie.

ospeție sf [At: NEGRUZZI, S. I, 95 / Pl: ~ii / E: oaspete + -ie] 1-2 Primire (bună). 3 (Nob) Loc de găzduire Si: adăpost. 4 Vizită. 5 (Rar) Ospăț (1).

OSPEȚIE, (2) ospeții, s. f. 1. Primire bună, ospitalitate. 2. (Rar) Ospăț. – Oaspete + suf. -ie.

OSPEȚIE, (2) ospeții, s. f. 1. Primire bună, ospitalitate. După cît văd eu, de nevoie cereți ospeție, că aveți un rănit. SADOVEANU, O. I 36. Taci, bădică, nu mai spune Că n-avem suflete bune, C-asta-i țara ospeției, Țara dulce-a veseliei. ALECSANDRI, P. P. 241. Grațioasa voastră ospeție ne făcea a uita supărările vieții. NEGRUZZI, S. I 95. 2. (Neobișnuit) Ospăț. Veselia cea mare era însă la ospeția dată de noul măiestru, masă întinsă și încărcată. SLAVICI, O. II 126.

OSPEȚIE ~i f. 1) reg. Vizită făcută cuiva cu scopul unei întâlniri prietenești; musafirie. * A chema în ~ a invita pe cineva acasă la o masă sau la o petrecere. 2) pop. v. OSPITALITATE. 3) rar v. OSPĂȚ. /oaspete + suf. ~ie

ospeție f. ospitalitate: unde dulcea ospeție îl întâmpină zâmbind AL.

ospețíe f. Ospătare (primire de oasăețĭ). Calitatea de oaspete. V. musafirlîc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ospeție (pop.) s. f., art. ospeția, g.-d. art. ospeției; (ospețe) (rar) pl. ospeții, art. ospețiile (desp. -ți-i-)

ospeție (pop.) s. f., art. ospeția, g.-d. art. ospeției; (ospețe) pl. ospeții, art. ospețiile

ospeție s. f., art. ospeția, g.-d. art. ospeției; (ospețe) pl. ospeții, art. ospețiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSPEȚIE s. v. banchet, masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz, vizită.

OSPEȚIE s. ospitalitate, (înv.) ospătătură. (S-au bucurat de cea mai caldă ~.)

ospeție s. v. BANCHET. MASĂ. OSPĂȚ. PRAZNIC. PRĂZNUIRE. PRÎNZ. VIZITĂ.

Intrare: ospeție
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospeție
  • ospeția
plural
  • ospeții
  • ospețiile
genitiv-dativ singular
  • ospeții
  • ospeției
plural
  • ospeții
  • ospețiilor
vocativ singular
plural
uspeție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ospeție, ospețiisubstantiv feminin

popular
  • 1. (numai) singular Primire bună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După cît văd eu, de nevoie cereți ospeție, că aveți un rănit. SADOVEANU, O. I 36. DLRLC
    • format_quote Taci, bădică, nu mai spune Că n-avem suflete bune, C-asta-i țara ospeției, Țara dulce-a veseliei. ALECSANDRI, P. P. 241. DLRLC
    • format_quote Grațioasa voastră ospeție ne făcea a uita supărările vieții. NEGRUZZI, S. I 95. DLRLC
  • 2. rar Banchet, masă, ospăț, praznic, prânz, prăznuire, vizită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Veselia cea mare era însă la ospeția dată de noul măiestru, masă întinsă și încărcată. SLAVICI, O. II 126. DLRLC
etimologie:
  • Oaspete + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.