23 de definiții pentru ospăta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Lat. hospitare.

ospăta [At: COD. VOR. 98/13 / V: (îrg) ~peta, ~pita, us~, uspeta / Pzi: ~tez, (îrg) oaspăt / E: ml hospitare] (Îvp) 1 vt A primi pe cineva în casă ca oaspe, oferindu-i mâncare și băutură Si: a cinsti, a omeni, a trata. 2-3 vri A mânca împreună cu alții. 4 vi A petrece.

OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.

OSPĂTA, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mîncare și băutură, a da de mîncare. A avut chef să ne ospăteze el singur, ba încă să ne și cinstească. SADOVEANU, O. VI 246. Porunci să-i ospăteze bine pe toți. REBREANU, R. I 220. Să fii bun... să mă poftețti la dumneata, să mă ospătezi. CARAGIALE, O. III 78. ♦ (Regional) A mînca. Împărăteasa a ospătat cu gust foarte mare mreana aceea. SBIERA, P. 119. Ia să ospătați ceva, ca să nu ziceți că ați ieșit din casa mea ca de la o casă pustie. CREANGĂ, O. A. 255. ◊ Intranz. Nici n-am ospătat, nici n-am băut. ALECSANDRI, T. I 431. Și prea midt m-oi bucura, Cu mine de-ți ospăta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. ◊ Refl.Băiatul povestește a doua zi... cum s-a ospătat cu supă și friptură. PAS, Z. I 67. Pe la casele oamenilor se ospătau o mulțime de străini. CREANGĂ, O. A. 38. – Prez. ind. și: (regional) oaspăt (RETEGANUL, P. III 35, SBIERA, P. 82). – Variante: (rar) ospeta (RETEGANUL, P. III 33), ospita (MARIAN, O. II 50) vb. I.

A OSPĂTA ~ez 1. tranz. (persoane) 1) A trata cu mâncare și băutură (din belșug). 2) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belșug); a servi; a trata. ~ cu cireșe. 2. intranz. pop. v. A SE OSPĂTA. /<lat. hospitare

A SE OSPĂTA mă ~ez intranz. 1) A sta la masă; a mânca. 2) A consuma timpul bând și mâncând. /<lat. hospitare

ospătà v. 1. a primi în casă ca oaspete: ospătați pe cei străini; 2. a da să mănânce: l’a ospătat bine; 3. a mânca: ospăta cu lăcomie ISP. [Lat. HOSPITARI].

ospătéz și (Mold. sud) -etéz, a v. tr. (lat. hóspitor, -ári, primesc ospitalitate, și *-áre, sp. pg. hospedar, a primi în gazdă). Primesc în casă ca să doarmă (Rar). Daŭ mîncare bună, daŭ prînz: boĭeru îĭ ospătă pe biețiĭ drumețĭ. V. intr. Mănînc bine: drumețiĭ, după ce ospătară, plecară. – Vechĭ și usp-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ospăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ospătez, 3 ospătea; conj. prez. 1 sg. să ospătez, 3 să ospăteze

ospăta (a ~) vb., ind. prez. 3 ospătea

ospăta vb., ind. prez. 1 sg. ospătez, 3 sg. și pl. ospătează; conj. prez. 3 sg. și pl. ospăteze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSPĂTA vb. a cinsti, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mâncare și băutură.)

OSPĂTA vb. v. benchetui, chefui, mânca, petrece, prăznui.

ospăta vb. v. BENCHETUI. CHEFUI. MÎNCA. PETRECE. PRĂZNUI.

OSPĂTA vb. a cinsti, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mîncare și băutură.)

Intrare: ospăta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ospăta
  • ospătare
  • ospătat
  • ospătatu‑
  • ospătând
  • ospătându‑
singular plural
  • ospătea
  • ospătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ospătez
(să)
  • ospătez
  • ospătam
  • ospătai
  • ospătasem
a II-a (tu)
  • ospătezi
(să)
  • ospătezi
  • ospătai
  • ospătași
  • ospătaseși
a III-a (el, ea)
  • ospătea
(să)
  • ospăteze
  • ospăta
  • ospătă
  • ospătase
plural I (noi)
  • ospătăm
(să)
  • ospătăm
  • ospătam
  • ospătarăm
  • ospătaserăm
  • ospătasem
a II-a (voi)
  • ospătați
(să)
  • ospătați
  • ospătați
  • ospătarăți
  • ospătaserăți
  • ospătaseți
a III-a (ei, ele)
  • ospătea
(să)
  • ospăteze
  • ospătau
  • ospăta
  • ospătaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ospeta
  • ospetare
  • ospetat
  • ospetatu‑
  • ospetând
  • ospetându‑
singular plural
  • ospetea
  • ospetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ospetez
(să)
  • ospetez
  • ospetam
  • ospetai
  • ospetasem
a II-a (tu)
  • ospetezi
(să)
  • ospetezi
  • ospetai
  • ospetași
  • ospetaseși
a III-a (el, ea)
  • ospetea
(să)
  • ospeteze
  • ospeta
  • ospetă
  • ospetase
plural I (noi)
  • ospetăm
(să)
  • ospetăm
  • ospetam
  • ospetarăm
  • ospetaserăm
  • ospetasem
a II-a (voi)
  • ospetați
(să)
  • ospetați
  • ospetați
  • ospetarăți
  • ospetaserăți
  • ospetaseți
a III-a (ei, ele)
  • ospetea
(să)
  • ospeteze
  • ospetau
  • ospeta
  • ospetaseră
uspeta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
uspăta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ospita
  • ospitare
  • ospitat
  • ospitatu‑
  • ospitând
  • ospitându‑
singular plural
  • ospitea
  • ospitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ospitez
(să)
  • ospitez
  • ospitam
  • ospitai
  • ospitasem
a II-a (tu)
  • ospitezi
(să)
  • ospitezi
  • ospitai
  • ospitași
  • ospitaseși
a III-a (el, ea)
  • ospitea
(să)
  • ospiteze
  • ospita
  • ospită
  • ospitase
plural I (noi)
  • ospităm
(să)
  • ospităm
  • ospitam
  • ospitarăm
  • ospitaserăm
  • ospitasem
a II-a (voi)
  • ospitați
(să)
  • ospitați
  • ospitați
  • ospitarăți
  • ospitaserăți
  • ospitaseți
a III-a (ei, ele)
  • ospitea
(să)
  • ospiteze
  • ospitau
  • ospita
  • ospitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ospăta, ospătezverb

  • 1. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A avut chef să ne ospăteze el singur, ba încă să ne și cinstească. SADOVEANU, O. VI 246. DLRLC
    • format_quote Porunci să-i ospăteze bine pe toți. REBREANU, R. I 220. DLRLC
    • format_quote Să fii bun... să mă poftești la dumneata, să mă ospătezi. CARAGIALE, O. III 78. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv reflexiv învechit popular Mânca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mânca
      • format_quote Împărăteasa a ospătat cu gust foarte mare mreana aceea. SBIERA, P. 119. DLRLC
      • format_quote Ia să ospătați ceva, ca să nu ziceți că ați ieșit din casa mea ca de la o casă pustie. CREANGĂ, O. A. 255. DLRLC
      • format_quote Nici n-am ospătat, nici n-am băut. ALECSANDRI, T. I 431. DLRLC
      • format_quote Și prea mult m-oi bucura, Cu mine de-ți ospăta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. DLRLC
      • format_quote Băiatul povestește a doua zi... cum s-a ospătat cu supă și friptură. PAS, Z. I 67. DLRLC
      • format_quote Pe la casele oamenilor se ospătau o mulțime de străini. CREANGĂ, O. A. 38. DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ și: oaspăt. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.