OSPEȚÍE, (2) ospeții, s. f. 1. Primire bună, ospitalitate. 2. (Rar) Ospăț. – Oaspete + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OSPEȚÍE ~i f. 1) reg. Vizită făcută cuiva cu scopul unei întâlniri prietenești; musafirie. ◊ A chema în ~ a invita pe cineva acasă la o masă sau la o petrecere. 2) pop. v. OSPITALITATE. 3) rar v. OSPĂȚ. /oaspete + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSPEȚÍE s. v. ospitalitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSPEȚÍE s. v. banchet, masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz, vizită.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ospețíe s. f., art. ospețía, g.-d. art. ospețíei; (ospețe) pl. ospețíi, art. ospețíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink