OSÓS, OSOÁSĂ, osoși, osoase, adj. 1. Privitor la oase, de oase; asemănător cu oasele. ◊ Sistem osos = totalitatea oaselor din organismul vertebratelor; schelet. 2. Cu oase mari, ieșite în relief; ciolănos; p. ext. uscățiv, slab. – Os + suf. -os.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OSÓS osoásă (osóși, osoáse) 1) Care are oase mari și articulații proeminente; colțuros. 2) Care este caracteristic pentru oase; propriu oaselor. Tuberculoză osoasă. ◊ Sistem ~ totalitate a oaselor din organismul unui animal vertebrat sau al omului; schelet. 3) Care are proprietăți asemănătoare cu ale oaselor; ca osul. 4) pop. Care are corp format numai din mușchi și oase; uscățiv; costeliv. /os + suf. ~os
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OSÓS adj. 1. v. ciolănos. 2. colțuros. (O față ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
osós adj. m., pl. osóși; f. sg. osoásă, pl. osoáse
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OSÓS, -OÁSĂ (‹ os) adj. 1. Care ține de oase, privitor la oase. ◊ Sistem o. = totalitatea oaselor din organismul vertebratelor. La om este format din 250-260 segmente osoase; oasele craniului (8), oasele feței (14), osul hioid (1), coloana vertebrală (33-34), coaste și stern (25), membre superioare (64), membre inferioare (60). Împreună cu ligamentele articulare, cu tendoanele și mușchii formează aparatul locomotor. V. schelet. 2. Cu osoase mari; ciolănos; p. ext. slab, uscățiv.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink