osmometru sn [At: LTR² / Pl: ~re / E: fr osmomètre] Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice (3) a unei soluții.

OSMOMETRU s.n. Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice. [< fr. osmomètre, cf. gr. osmos – impuls, metron – măsură].

OSMOMETRU s. n. instrument folosit în osmometrie. (< fr. osmomètre)

OSMOMETRU ~e n. Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice. /<fr. osmometre

osmometru (desp. -me-tru) s. n., art. osmometrul; pl. osmometre

osmometru (-me-tru) s. n., art. osmometrul; pl. osmometre

osmometru s. n. (sil. -tru), art. osmometrul; pl. osmometre

OSMO-₂ „impuls, presiune”. ◊ gr. osmos „presiune, împingere” > fr. osmo-, germ. id. > rom. osmo-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., cu afinitate pentru un mediu de cultură cu o presiune osmotică ridicată; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul măsurării presiunii osmotice; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument folosit la măsurarea presiunii osmotice; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., reacție morfogenetică în urma schimbării presiunii osmotice; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare automată pentru restabilirea echilibrului osmotic; ~trof (v. -trof), adj., (despre organisme lipsite de aparat digestiv) care se hrănește cu alimente dizolvate cu ajutorul unor enzime, pe care le absoarbe apoi prin suprafața corpului.