-OSMIE¹ elem. osmo¹-. ()

-OSMIE² elem. osmo²-.

osmo¹- [At: DN³ / E: fr, it osmo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) miros.

osmo²- [At: DN³ / E: fr, it osmo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Impuls. 2 Împingere.

OSMO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) miros”. [< fr., it. osmo-, cf. gr. osme].

OSMO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „impuls”, „împingere”. [< fr., it. osmo-, cf. gr. osmos].

OSMO¹-, -OSMIE elem. „miros”. (< fr. osmo-, -osmie, cf. gr. osme)

OSMO²-, -OSMIE elem. „impuls”, „presiune osmotică”. (< fr. osmo-, -osmie, cf. gr. osmos)

-OSMIE₁ „miros, olfacție”. ◊ gr. osme „miros” > fr. -osmie, germ. id., engl. id. > rom. -osmie.

-OSMIE₂ „impuls, stimul”. ◊ gr. osmos „impuls” > fr. -osmie, germ. id. > rom. -osmie.

OSMO-₁ „miros, olfacție”. ◊ gr. osme „miros” > fr. osmo-, germ. id., engl. id. > rom. osmo-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., studiu asupra mirosurilor sau parfumurilor.

OSMO-₂ „impuls, presiune”. ◊ gr. osmos „presiune, împingere” > fr. osmo-, germ. id. > rom. osmo-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., cu afinitate pentru un mediu de cultură cu o presiune osmotică ridicată; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul măsurării presiunii osmotice; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument folosit la măsurarea presiunii osmotice; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., reacție morfogenetică în urma schimbării presiunii osmotice; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare automată pentru restabilirea echilibrului osmotic; ~trof (v. -trof), adj., (despre organisme lipsite de aparat digestiv) care se hrănește cu alimente dizolvate cu ajutorul unor enzime, pe care le absoarbe apoi prin suprafața corpului.