Oziris m. zeu binefăcător în religiunea egipteană, soț cu Izis.

Osiris, divinitate supremă egipteană, zeu al „tărâmului celălalt”, al morților, soțul zeiței Isis și tatăl lui Horus.

OSIRIS (în mitologia egipteană), zeul cel mai popular, simbolizând moartea și învierea periodică a vegetației (renașterea permanentă), dar mai ales moartea, ca trecere în altă lume, al cărei rege este. Trădat și ucis ca orice om, a fost readus la viață datorită răbdării și fidelității surorii și soției sale, Isis, a cărei iubire conjugală a reușit să învingă moartea. În cinstea renașterii lui O. se organizau mari serbări populare și mistere reprezentate în temple, în perioada în care apele Nilului se retrăgeau după inundație. Reprezentat, de obicei, înfășurat în niște benzi, ca o mumie, purtând în mâinile înfășurate pe piept atributele specifice: flagelul și cârja.