oselnic - definiție și paradigmă | dexonline

2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oșelnic sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 35^r/7 / Pl: ~ici / E: slv ошьльникъ, ошєльникъ] (Înv) Pustnic. corectat(ă)

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSELNIC s. v. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

oselnic s. v. ANAHORET. ASCET. EREMIT. PUSTNIC. SCHIMNIC. SIHASTRU.

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oșelnic, oșelnici, s.m. (înv.) pustnic, sihastru.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

oșelnic, oșelnici s. m. (Înv.) Pustnic, sihastru. – Din sl. oșelnik.

sursa: D.Religios (1994)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: oselnic

oselnic substantiv masculin

substantiv masculin (M13)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	oselnic	oselnicul oselnicu‑
nominativ-acuzativ	plural	oselnici	oselnicii
genitiv-dativ	singular	oselnic	oselnicului
genitiv-dativ	plural	oselnici	oselnicilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: oșelnic

oșelnic substantiv masculin

substantiv masculin (M13)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	oșelnic	oșelnicul oșelnicu‑
nominativ-acuzativ	plural	oșelnici	oșelnicii
genitiv-dativ	singular	oșelnic	oșelnicului
genitiv-dativ	plural	oșelnici	oșelnicilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)