oseină sfs [At: SCRIBAN, D. / E: fr osséine] Substanță organică din clasa proteinelor, care se găsește în oase, fiind constituentul principal al acestora, în țesutul celular al pielii și al cartilajelor.

OSEINĂ s. f. Substanță organică din clasa proteinelor, care se găsește în oase, în țesutul celular al pielii și al cartilajelor și care se transformă în gelatină prin fierbere îndelungată cu apă. Țesutul osos constă din două feluri de substanțe: dintr-o substanță organică, elastică, așa-numita oseină, și dintr-o masă dură. ANATOMIA 132.

OSEINĂ s.f. (Biol.) Proteină care se găsește în oase, în piele și în cartilaje. [Pron. -se-i-. / < fr. osséine].

OSEINĂ s. f. proteină în oase, în piele și cartilaje. (< fr. osséine)

OSEINĂ f. Substanță proteică care se găsește în țesuturile osoase. [G.-D. oseinei] /<fr. osséine

*oseínă f. (d. lat. os, ossis, os) și osteínă f. (d. vgr. ostéon). Șt. nat. Substanța care formează țesătura celulară a peliĭ și cartilaginilor.

oseină s. f., g.-d. art. oseinei

oseină s. f., g.-d. art. oseinei

oseină s. f., g.-d. art. oseinei

OSEÍNĂ (< fr. {i}; {s} lat. os „os”) s. f. Scleroproteină de tipul colagenului, secretată de osteoblaste, care constituie partea organică a osului. Reprezintă c. 30% din greutatea osului.