opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSEBIRE, osebiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. ◊ Loc. adv. Fără osebire = a) fără excepție, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. – V. osebi.

OSEBIRE, osebiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. ◊ Loc. adv. Fără osebire = a) fără excepție, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. – V. osebi.

osebire sf [At: (a. 1683) GCR I, 260/21 / V: (înv) us~, osib~ / Pl: ~ri / E: osebi2] (Înv) 1 (Pop) Despărțire. 2 (Pop) Izolare. 3 (Reg) Împărțire. 4 (Reg) Alegere. 5 Îndepărtare. 6 Deosebire. 7 Excepție. 8 (Pop) Singurătate. 9 (Pop) Particularitate. 10 (Îs) Semnul ~ei Paranteză. 11 (Îlav) Fără ~ Fără deosebire. 12 (Îal) Întocmai. 13 (Îlav) Cu ~ În special. 14 (Îal) Mult. 15-16 (Înv; îe) A (nu) avea ~ A (nu) se deosebi.

OSEBIRE, osebiri, s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. Potrivit vechiului obicei domnesc, nu mai era osebire între noi și măria-ta. DELAVRANCEA, O. II 137. Nu te folosește, de-ai fi chiar fiu de rege, Cînd n-ai întru naravuri d-un cîne osebire. NEGRUZZI, S. II 188. O, ce rea nenorocire! Își zicea bietul măgar, De ce astă osebire? ALEXANDRESCU, M. 285. ◊ Loc. adv. Fără osebire = fără excepție, fără deosebire. Făgăduiești glorie, putere, fericire, și ca mîni, rîzi de noi fără milă și fără osebire. ALECSANDRI, T. II 35. Cunosc Că îngrijești de toate, că fără osebire Ș-asupra mea privești. ALEXANDRESCU, M. 37. Cu osebire = în special, mai cu seamă, mai ales; extrem de mult, foarte mult. Unul cu altul se leagă cu osebire. CONACHI, P. 295. – Variantă: (învechit) usăbire (GORJAN, H. II 203) s. f.

OSEBI, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.

OSEBI, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.

osebi2 [At: PSALT. 208 / V: (reg) us~, osibi, usibi / Pzi: ~besc / E: slv осєбити, особити (сѧ)] (Înv) 1-2 vtr (Pop) A (se) despărți. 3-4 vtr (Pop) A (se) izola. 5 vr (Reg) A se împărți. 6 vt (Reg) A alege. 7 vt (Reg) A îndepărta. 8-9 vtr (Pop) A (se) deosebi. 10 vt (Pop) A lăsa deoparte Si: a excepta.

osibi v vz osebi2

osibire sf vz osebire

usebi2 v vz osebi2

usebire sf vz osebire

usibi v vz osebi2

OSEBI, osebesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) 1. A diferenția, a deosebi (1). (Refl.) Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176. 2. A despărți, a separa, a izola; a împărți, a divide. Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72. ◊ Refl. Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117. 3. A excepta. N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14. Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285. – Variantă: (învechit) usebi (GORJAN, H. IV 155) vb. IV.

USĂBIRE s. f. v. osebire.

USEBI vb. IV v. osebi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osebire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. osebirii; pl. osebiri

osebire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. osebirii; pl. osebiri

osebire s. f., g.-d. art. osebirii; pl. osebiri

osebi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebesc, 3 sg. osebește, imperf. 1 osebeam; conj. prez. 1 sg. să osebesc, 3 să osebească

osebi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebesc, imperf. 3 sg. osebea; conj. prez. 3 să osebească

osebi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebesc, imperf. 3 sg. osebea; conj. prez. 3 sg. și pl. osebească

osebesc, -beam imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSEBIRE s. v. deosebire, diferență.

osebire s. v. DEOSEBIRE. DIFERENȚĂ.

OSEBI vb. v. deosebi, desluși, despărți, diferenția, discerne, discrimina, distinge, izola, separa.

osebi vb. v. DEOSEBI. DESLUȘI. DESPĂRȚI. DIFERENȚIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. IZOLA. SEPARA.

Intrare: osebire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osebire
  • osebirea
plural
  • osebiri
  • osebirile
genitiv-dativ singular
  • osebiri
  • osebirii
plural
  • osebiri
  • osebirilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usăbire
  • usăbirea
plural
  • usăbiri
  • usăbirile
genitiv-dativ singular
  • usăbiri
  • usăbirii
plural
  • usăbiri
  • usăbirilor
vocativ singular —
plural —
usebire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usebire
  • usebirea
plural
  • usebiri
  • usebirile
genitiv-dativ singular
  • usebiri
  • usebirii
plural
  • usebiri
  • usebirilor
vocativ singular —
plural —
osibire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: osebi (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osebi
  • osebire
  • osebit
  • osebitu‑
  • osebind
  • osebindu‑
 singular plural
  • osebește
  • osebiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osebesc
 (să)
  • osebesc
  • osebeam
  • osebii
  • osebisem
a II-a (tu)
  • osebești
 (să)
  • osebești
  • osebeai
  • osebiși
  • osebiseși
a III-a (el, ea)
  • osebește
 (să)
  • osebească
  • osebea
  • osebi
  • osebise
plural I (noi)
  • osebim
 (să)
  • osebim
  • osebeam
  • osebirăm
  • osebiserăm
  • osebisem
a II-a (voi)
  • osebiți
 (să)
  • osebiți
  • osebeați
  • osebirăți
  • osebiserăți
  • osebiseți
a III-a (ei, ele)
  • osebesc
 (să)
  • osebească
  • osebeau
  • osebiră
  • osebiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • usebi
  • usebire
  • usebit
  • usebitu‑
  • usebind
  • usebindu‑
 singular plural
  • usebește
  • usebiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • usebesc
 (să)
  • usebesc
  • usebeam
  • usebii
  • usebisem
a II-a (tu)
  • usebești
 (să)
  • usebești
  • usebeai
  • usebiși
  • usebiseși
a III-a (el, ea)
  • usebește
 (să)
  • usebească
  • usebea
  • usebi
  • usebise
plural I (noi)
  • usebim
 (să)
  • usebim
  • usebeam
  • usebirăm
  • usebiserăm
  • usebisem
a II-a (voi)
  • usebiți
 (să)
  • usebiți
  • usebeați
  • usebirăți
  • usebiserăți
  • usebiseți
a III-a (ei, ele)
  • usebesc
 (să)
  • usebească
  • usebeau
  • usebiră
  • usebiseră
usibi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
osibi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osebire, osebirisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deosebire diferență
    • format_quote Potrivit vechiului obicei domnesc, nu mai era osebire între noi și măria-ta. DELAVRANCEA, O. II 137. DLRLC
    • format_quote Nu te folosește, de-ai fi chiar fiu de rege, Cînd n-ai întru naravuri d-un cîne osebire. NEGRUZZI, S. II 188. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Inegalitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: inegalitate
      • format_quote O, ce rea nenorocire! Își zicea bietul măgar, De ce astă osebire? ALEXANDRESCU, M. 285. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără osebire = fără excepție, fără deosebire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Făgăduiești glorie, putere, fericire, și ca mîni, rîzi de noi fără milă și fără osebire. ALECSANDRI, T. II 35. DLRLC
      • format_quote Cunosc Că îngrijești de toate, că fără osebire Ș-asupra mea privești. ALEXANDRESCU, M. 37. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără osebire = exact, identic, întocmai. DEX '09 DEX '98
      sinonime: exact identic întocmai
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unul cu altul se leagă cu osebire. CONACHI, P. 295. DLRLC
etimologie:
  • vezi osebi DEX '98 DEX '09

osebi, osebescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv învechit popular A (se) diferenția, a (se) deosebi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deosebi diferenția
    • format_quote Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. DLRLC
    • format_quote Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv învechit popular A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: despărți divide izola separa împărți
    • format_quote Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72. DLRLC
    • format_quote Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A lăsa deoparte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: excepta
    • format_quote N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
    • format_quote Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.