2 intrări
18 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSEBI, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.
OSEBI, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
osebi1 av [At: N. TEST. (1648), ap. DLR / V: (reg) us~ / E: slv особь] (Înv) 1 Deoparte. 2 Separat. 3 (Udp „de”) În afară de.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osebi2 [At: PSALT. 208 / V: (reg) us~, osibi, usibi / Pzi: ~besc / E: slv осєбити, особити (сѧ)] (Înv) 1-2 vtr (Pop) A (se) despărți. 3-4 vtr (Pop) A (se) izola. 5 vr (Reg) A se împărți. 6 vt (Reg) A alege. 7 vt (Reg) A îndepărta. 8-9 vtr (Pop) A (se) deosebi. 10 vt (Pop) A lăsa deoparte Si: a excepta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSEBI, osebesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) 1. A diferenția, a deosebi (1). (Refl.) Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176. 2. A despărți, a separa, a izola; a împărți, a divide. Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72. ◊ Refl. Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117. 3. A excepta. N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14. Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285. – Variantă: (învechit) usebi (GORJAN, H. IV 155) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
osibi v vz osebi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
usebi1 av vz osebi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
usebi2 v vz osebi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
usibi v vz osebi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
USEBI vb. IV v. osebi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
osebi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebesc, 3 sg. osebește, imperf. 1 osebeam; conj. prez. 1 sg. să osebesc, 3 să osebească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
osebi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebesc, imperf. 3 sg. osebea; conj. prez. 3 să osebească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
osebi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osebesc, imperf. 3 sg. osebea; conj. prez. 3 sg. și pl. osebească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
osebesc, -beam imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OSEBI adv. v. deoparte, izolat, retras, separat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OSEBI vb. v. deosebi, desluși, despărți, diferenția, discerne, discrimina, distinge, izola, separa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
osebi vb. v. DEOSEBI. DESLUȘI. DESPĂRȚI. DIFERENȚIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. IZOLA. SEPARA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osebi adv. v. DEOPARTE. IZOLAT. RETRAS. SEPARAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
osebi adv. – În locuțiunea în deosebi: în mod special, mai ales. Sl. osobi „aparte” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231). – Der. osebi (var. usebi), vb. (a separa, a despărți), din sl. osebiti se „a trăi singur, retras”; deosebi, vb. (a separa, a distinge; refl., a fi diferit, a se distinge); (de)osebit, adv. (înv., aparte, afară de).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
osebiadverb
osebi, osebescverb
- 1. A (se) diferenția, a (se) deosebi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deosebi diferenția
- Ali se osebește în totul de Hassan. MACEDONSKI, O. IV 96. DLRLC
- Eu sînt simțirea aceea prin care s-a osebit omul dintre dobitoace. CONACHI, P. 176. DLRLC
-
- 2. A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Împăratu-i osebi, Ca să-i bage cîte unul în persoană a vorbi. PANN, N. H. 72. DLRLC
- Puterea armată a Moldovei, ca și a Țării Romînești, se osebea în ostași cu leafă (armată) și ostași de scuteală (miliție). BĂLCESCU, O. I 117. DLRLC
-
- 3. A lăsa deoparte. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: excepta
- N-aveau dreptul... d-a fi osebiți din legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
- Toți. făr-a osebi pe unii, Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285. DLRLC
-
etimologie:
- osebiti DEX '98 DEX '09