oscîrbésc, V. scîrbesc.

scîrbésc v. tr. (d. scîrbă; vsl. skrŭbietĭ, a fi întristat; sîrb. skrbiti se, a avea grijă). Întristez, măhnesc. Îngrețoșez, dezgust: abuzu l-a scîrbit de tutun. V. refl. Mă măhnesc. Mă dezgust. – Vechĭ oscîrbesc (vsl. oskr-).

oscârbi, vb. IV (înv.) 1. a mâhni, a supăra, a scârbi. 2. a nimici, a distruge.