3 intrări
17 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (6)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
oscul sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr oscule] (Blg) Por mare pe suprafața spongierilor.
OSCUL s.m. (Biol.) Por mare pe suprafața spongierilor. [< fr. oscule].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSCUL s. m. por mare pe suprafața spongierilor. (< fr. oscule)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1), referitor la osci. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de osci (1). – Din fr. osque.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osc, ~ă [At: GRAUR, I. L. 201 / Pl: osci, osce / E: fr osque] 1 sm (Lpl) Veche populație din Italia centrală. 2-3 smf, a (Persoană) care făcea parte din această populație. 4 a Care aparține oscilor (1). 5 a Care se referă la osci (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1) sau care se referă la osci. – Din fr. osque.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populație antică din zona centrală a Apeninilor. ◊ s. f. limbă indo-europeană vorbită de osci. (< fr. osque)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Osci m. pl. vechiu popor italic care locuia pe malurile Tibrului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
osc adj. m., s. m., pl. osci; adj. f., s. f. oscă, pl. osce
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oscă (limbă) s. f., g.-d. art. oscei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
osc adj. m., s. m., pl. osci; adj. f., s. f. oscă, pl. osce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oscă (limbă) s. f., g.-d. art. oscei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
osc s. m., adj. m., pl. osci; f. sg. oscă, g.-d. art. oscei, pl. osce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oscă (limba) s. f., g.-d. art. oscei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
OSCĂ s. f. (cf. fr. osque): limbă din grupul italic (împreună cu etrusca, falisca, veneta, latina și umbriana), vorbită de triburile oscilor din Italia centrală și sudică.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OSCÚL (< fr.; {s} lat. osculum „gură mică, deschizătură”) s. n. Mic orificiu, mai mare decât porul, prin care se elimină apa cu hrană nedigerată și cu produși de dezasimilație.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OSCI (< fr., lat.) s. m. pl. Populație italică din Apenini, stabilită la începutul milen. 1 î. Hr., în Campania. Supuși de etrusci (c. 500 î. Hr.), samniți și romani (sec. 3 î. Hr.) au dispărut, în timp, ca etnie distinctă. Limba lor a fost vorbită până în sec. 1 î. Hr.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A15) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oscul, osculisubstantiv masculin
- 1. Por mare pe suprafața spongierilor. DN
etimologie:
- oscule DN
osc, oscăadjectiv
- 1. Care aparține oscilor, referitor la osci. DEX '09 MDN '00
- 1.1. Limba vorbită de osci. DEX '09 MDN '00
-
etimologie:
- osque DEX '09 DEX '98 MDN '00
oscă, oscesubstantiv feminin osc, oscisubstantiv masculin
- 1. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau era originară de acolo. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- osque DEX '09 DEX '98 MDN '00