oscila vi [At: ASACHI, E. III, 237/20 / Pzi: ~lez și (îvr) oscil / E: fr osciller] 1 A se mișca alternativ în sensuri opuse Si: a se balansa, a se legăna, a pendula. 2 (Fig) A fi instabil, nehotărât. 3 (Fig.) A ezita. 4 (Fig.) A fluctua.

OSCILA, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se legăna, a se balansa, a se mișca alternativ în sensuri opuse. Capul... îi oscila în mers la stînga și la dreapta. SADOVEANU, A. L. 203. 2. Fig. A fi instabil, nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a ezita; a fluctua. Unele nume recente oscilează în ce privește genul. GRAM. ROM. I 126.

OSCILA vb. I. intr. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehotărîre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].

OSCILA vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)

A OSCILA ~ez intranz. 1) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta; a se balansa; a pendula. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a pendula; a balansa. /<fr. osciller

oscilà v. a se mișca alternativ în două sensuri contrare.

oscilă sf [At: DN³ / Pl: ~le / E: lat oscillum, fr oscille] Mic disc de bronz sau de marmură împodobit cu o mască, de obicei a lui Saturn sau a lui Bachus, în relief, care era atârnat, la vechii romani, de arborii sacri sau sub colonade.

osțila^[1] v vz oscila

OSCILĂ s.f. Mască a lui Saturn sau a lui Bachus, care era suspendată în case pentru a îndepărta relele. [< lat. oscillum, fr. oscille].

OSCILĂ s. f. (la romani) mască a lui Saturn sau a lui Bacus, suspendată în casă pentru a îndepărta relele. (< lat. oscillum, fr. oscille)

*osciléz v. intr. (lat. oscillor, -ári și -illo, -áre, d. oscillum, mască [a luĭ Saturn orĭ Bacu¹] pe care Romaniĭ o spînzuraŭ de copacĭ orĭ de casă și care se legăna de vînt). Fac oscilațiunĭ, mă legăn: pendulu oscilează. Fig. Mă legăn cu gîndu, șovăĭesc: a oscila între doŭă hotărîrĭ.

oscila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. oscilez, 3 oscilează; conj. prez. 1 sg. să oscilez, 3 să oscileze

oscila (a ~) vb., ind. prez. 3 oscilează

oscila vb., ind. prez. 1 sg. oscilez, 3 sg. și pl. oscilează

oscilă s. f., g.-d. art. oscilei; pl. oscile

oscilă s. f., g.-d. art. oscilei; pl. oscile

oscilă s. f., g.-d. art. oscilei; pl. oscile

OSCILA vb. v. codi, ezita, fluctua, pregeta, schimba, șovăi, varia.

OSCILA vb. 1. v. balansa. 2. v. vibra.

OSCILA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a pendula, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna. (A ~ într-o parte și în alta.)

oscila vb. v. CODI. EZITA. FLUCTUA. PREGETA. SCHIMBA. ȘOVĂI. VARIA.