15 definiții pentru osatură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSATURĂ, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie. 2. Schelet sau structură de rezistență a unei construcții, a unei mașini, a unei nave etc. ♦ Fig. Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din fr. ossature.

osatu sf [At: BARCIANU / V: (pop) osăt~ / Pl: ~ri / E: fr ossature] 1 Totalitate a oaselor unui vertebrat Si: schelet, (rar) osărie. 2 (Fig) Structură. 3 (Teh) Sistem de bare asamblate rigid, constituind structura de rezistență a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini, a unei nave etc.

OSATURĂ, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie. 2. Schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc. ♦ Fig. Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din fr. ossature.

OSATURĂ, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. format din bare (de metal, de beton armat sau de lemn) îmbinate astfel încît să reziste la greutăți. ♦ Fig. Structură, alcătuire (a ceva).

OSATU s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susținere, de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. ♦ (Fig.) Constituție internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature].

OSATU s. f. 1. totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. (fig.) constituție internă; structură. 3. sistem de bare, structura de rezistență a unei construcții, mașini etc. (< fr. ossature)

OSATURĂ ~i f. 1) (la om și la animalele vertebrate) Ansamblul oaselor dintr-un organism; schelet. 2) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezistență a unei construcții; carcasă; schelet. 3) fig. Constituție internă a unei opere scrise; schemă compozițională; schelet. /<fr. ossature

osatură f. 1. totalitatea oaselor unui om sau animal; 2. fig. schele, podiș: osatură în fier.

*osatúră f., pl. ĭ (fr. ossature, it. ossatura). Ordinea și pozițiunea oaselor unuĭ corp, schelet. Pĭesele principale care susțin ceva: osatura unuĭ pod și (fig.) a uneĭ drame. V. schelet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osatu s. f., g.-d. art. osaturii; pl. osaturi

osatu s. f., g.-d. art. osaturii; pl. osaturi

osatu s. f., g.-d. art. osaturii; pl. osaturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSATU s. 1. v. sistem osos. 2. v. structură.

OSATU s. 1. (ANAT.) schelet, sistem osos, (înv., în Transilv.) dabilă, (fig.) cherestea. (O ~ puternică.) 2. schelet, structură. (~ de rezistență a unei construcții.)

Intrare: osatură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osatu
  • osatura
plural
  • osaturi
  • osaturile
genitiv-dativ singular
  • osaturi
  • osaturii
plural
  • osaturi
  • osaturilor
vocativ singular
plural
osătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osatu, osaturisubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Schelet sau structură de rezistență a unei construcții, a unei mașini, a unei nave etc. DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. figurat Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: structură
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.