OSẤNDĂ, osânde, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OSÂNDĂ ~e f. pop. 1) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; condamnare. ◊ A-și face ~a cu cineva a se chinui cu cineva. 2) Ceea ce provoacă neplăceri; blestem; nenorocire; năpastă; pacoste. /v. a (se) osândi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSÂNDĂ s. v. condamnare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

osândă s. f., g.-d. art. osândei; pl. osânde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink