orătenii f. pl. Mold. păsări de curte. V. oare.

orătanie sf [At: MARIAN, S. R. II, 67 / V: (reg) ~tenie, (reg) oreten~, horăten~, urăten~ / Pl: ~tănii / E: oară²] (Mpl) Pasăre de curte Si: (reg) cobaie, cojbăliță, galiță, oară², orături.

orătenie sf vz orătanie

oretenie sf vz orătanie

ORĂTANIE, orătănii, s. f. (Mai ales la pl.) Pasăre de curte. Mitrea o să stea aci să îngrijească de vite și orătănii. SADOVEANU, M. C. 18. Prin ogrăzi mulți copii și orătănii. REBREANU, R. I 75. – Variante: orătănie (DUMITRIU, N. 126), orătenie (DUMITRIU, B. F. 143, PREDA, Î. 100) s. f.

ORĂTĂNIE s. f. v. orătănie.

ORĂTENIE s. f. v. orătănie.

ORĂTANIE ~ănii f. Pasăre de curte. [G.-D. orătaniei; Sil. -ni-e] /Din reg. oară

2) oáră (oa dift.) f., pl. e (poate d. lat. ovarius, „păzitor de oŭă, de găinĭ”, considerat și ca adj. „de oŭă”, al căruĭ pl. ovaria a ajuns să însemne „păsărĭ domestice, găinĭ”). Vest. Pop. Pasăre domestică, maĭ ales găină: curtea plină de oare, gîște, rațe. – Și hoară (vest). Și oratăniĭ (Olt.) și (h)orăténiĭ (sud), angăriĭ, galițe. V. gobaĭe.

orătăniĭ și -éniĭ, V. oară 2.

orătanie (desp. -ni-e) s. f., art. orătania (desp. -ni-a), g.-d. art. orătaniei; pl. orătănii, art. orătăniile (desp. -ni-i-)

orătanie (-ni-e) s. f., art. orătania (-ni-a), g.-d. art. orătaniei; pl. orătănii, art. orătăniile (-ni-i-)

orătanie s. f. (sil. -ni-e), art. orătania (sil. -ni-a), g.-d. art., orătaniei; pl. orătănii, art. orătăniile (sil. -ni-i-)

ORĂTANIE s. v. pasăre de curte.

ORĂTANIE s. pasăre, (reg.) cobaie, cojbăliță, galiță, gujălie, oară. (Crește ~ pe lîngă casă.)