opțiuni
  • info

11 definiții pentru orăcăială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂCĂIALĂ, orăcăieli, s. f. Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală.

orăcăială sf [At: JIPESCU, O. 149 / Pl: ~ieli / E: orăcăi + -eală] (Reg) Gălăgie.

ORĂCĂIALĂ, orăcăieli, s. f. (Reg.) Orăcăit; gălăgie, larmă. [Pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală.

ORĂCĂIALĂ, orăcăieli, s. f. Orăcăit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orăcăială s. f., g.-d. art. orăcăielii; pl. orăcăieli

orăcăială s. f., g.-d. art. orăcăielii; pl. orăcăieli

orăcăială s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. orăcăielii; pl. orăcăieli

orăcăială, pl. orăcăieli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORĂCĂIALĂ s. v. orăcăit.

ORĂCĂIALĂ s. ocăcăit, orăcăire, orăcăit, (rar) miorcăit, (reg.) miorcoteală, miorcotire. (~ broaștelor.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

orăcăială, orăcăieli s. f. 1. mod neplăcut de a vorbi (cu sonoritate). 2. plânset de copil mic.

Intrare: orăcăială
orăcăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orăcăială
  • orăcăiala
plural
  • orăcăieli
  • orăcăielile
genitiv-dativ singular
  • orăcăieli
  • orăcăielii
plural
  • orăcăieli
  • orăcăielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orăcăială, orăcăielisubstantiv feminin

etimologie:
  • Orăcăi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.