opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÂNDĂ1, orânde, s. f. (Pop.) 1. Soartă, ursită, destin. ♦ Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva; ursit. 2. Obicei, datină. [Var.: orând s. m.] – Din orândui (derivat regresiv).

ORÂNDĂ1, orânde, s. f. (Pop.) 1. Soartă, ursită, destin. ♦ Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva; ursit. 2. Obicei, datină. [Var.: orând s. m.] – Din orândui (derivat regresiv).

ORÂNDĂ2, orânzi, s. f. (Înv. și reg.) 1. Cârciumă rurală (luată cu arendă de la proprietarul moșiei); han. 2. Arendă. [Pl. și: orânde] – Din ucr. orenda.

ORÂNDĂ2, orânzi, s. f. (Înv. și reg.) 1. Cârciumă rurală (luată cu arendă de la proprietarul moșiei); han. 2. Arendă. [Pl. și: orânde] – Din ucr. orenda.

orândă1 sf [At: ISPIRESCU, L. 138 / V: (reg) orând sm / Pl: ~de / E: pvb orândui] 1 (Pop) Destin. 2 (Reg) Obicei. 3 (Reg; îlav) De ~ De regulă. 4 (Reg; lpl) Menstruație. 5 (Reg; îe) A face ~ casei A face curățenie. 6 (Reg) Misiune. 7 (Reg) Consfătuire.

orândă2 sf [At: (a. 1742) BUL. COM. IST. I, 224 / Pl: ~nzi și ~de / E: ucr оренда] (Îrg) 1 Arendă. 2-3 Cârciumă rurală (luată în arendă) Cf han.

ORÂNDĂ ~zi f. înv. 1) Cârciumă sătească (ținută în arendă). /<ucr. orenda

orândă f. Mold. cârciumă de sat: nu cumva a ținut tatăl d-tale orânda în sat? CR. [Rut. ORENDA; v. arendă].

orândă f. soartă, noroc: așa i-a fost orânda PANN. [Slav. UREDŬ. ordine (ORÕDIĬE, ispravă)].

ORÂND s. m. v. orândă1.

orând sm vz orândă1

ORÎNDĂ2, orînzi și orînde, s. f. 1. (Regional) Circiumă rurală (de obicei luată cu arendă de la proprietarul moșiei). Jupîn Avrum, stăpînul orîndei, ieși în prag și întinse spre noi capul, cercetîndu-ne prin întunecime. SADOVEANU, O. III 330. Dar e-atîta veselie La orîndăi-n astă-seară! IOSIF, PATR. 28. Nu cumva a ținut vreodată tatăl d-tale orîndă în sat, undeva? CREANGĂ, P. 129. Leonaș împinge pe ispravnic în orîndă și-l închide pe dinafară. ALECSANDRI, T. 230. 2. (Învechit) Arendă. ◊ Expr. A da (sau a lua) în orîndă = a da (sau a lua) în arendă. Dă-mi mie în orîndă, crîșma dumnitale. ALECSANDRI, T. 1543.

ORÎNDĂ, (rar) orînde, s. f. 1. (Popular, în credințele mistice) Soartă, ursită, destin. Oamenii... îl lăsară să se ducă unde îl va duce orînda lui. ISPIRESCU, E. 138. 2. Datină. Să trăiți, să înfloriți Și pe noi să ne plătiți, C-așa este orînda... De cînd mi s-a fapt lumea. PĂSCULESCU, L. P. 39.

1) orîndă f., pl. e și zĭ (ca și orînd saŭ d. orînduĭesc). Vest. Orînd, soartă. Orînduĭală, obiceĭ, regulă.

2) orîndă f., pl. e și zĭ (rut. orénda, rus. arénda. V. arendă). Nord. Arendă: moșie dată (saŭ luată) în orîndă. Cîrcĭumă la sat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orândă2 (soartă; datină) (pop.) s. f., g.-d. art. orândei; pl. orânde

orândă1 (han; arendă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. orânzii; pl. orânzi

orândă1 (soartă, datină) (pop.) s. f., g.-d. art. orândei; pl. orânde

orândă2 (han, arendă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. orânzii; pl. orânzi

orândă (han, arendă) s. f., g.-d. art. orânzii; pl. orânzi

orândă (soartă, datină) s. f., g.-d. art. orândei; pl. orânde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORÂNDĂ s. v. arendă, datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiție, ursită, uz, uzanță, zodie.

orîndă s. v. ARENDĂ. DATINĂ. DESTIN. FATALITATE. FEL. MENIRE. NOROC. OBICEI. PREDESTINARE. RÎNDUIALĂ. SOARTĂ. TRADIȚIE. URSITĂ. UZ. UZANȚĂ. ZODIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

orîndă (-de), s. f. – 1. Soartă, ursită, destin. – 2. Ordin, stil, mod. – Var. orînd. Sl. urędu „ordin” (Cihac, II, 313; Conev 88); cf. rînd și slov. ured(a). – Der. orîndui, vb. (a ordona, a regla, a dispune), din sl. uręditi, cf. rîndui; orînduială, s. f. (ordin, dispoziție); orînduitor, adj. (organizator).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

orândă1, orânde, s.f. – (reg.) 1. Soartă, ursită, noroc, destin. 2. Cel predestinat / ursit să devină soțul (soția) cuiva: „Atuncia ți-o hi orândă / Când i-a crește grâu în tindă” (Calendar, 1980: 82). – Der. regr. din orândui „a destina” (Scriban, DEX, MDA).

orândă2, orânde, s.f. – (reg.) Cârciumă rurală (luată în arendă). – Din ucr. orenda (Scriban, Șăineanu; DEX, MDA).

orândă2, -e, s.f. – Cârciumă rurală (luată în arendă) – Din ucr. orenda (MDA).

orândă1, -e, s.f. – 1. Soartă, ursită, noroc, destin. 2. Cel predestinat / ursit să devină soțul (soția) cuiva: „Atuncia ți-o hi orândă / Când i-a crește grâu în tindă” (Calendar 1980: 82). – Din orândui „a destina”.

Intrare: orândă (han, arendă)
orândă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orândă
  • orânda
plural
  • orânzi
  • orânzile
genitiv-dativ singular
  • orânzi
  • orânzii
plural
  • orânzi
  • orânzilor
vocativ singular —
plural —
orândă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orândă
  • orânda
plural
  • orânde
  • orândele
genitiv-dativ singular
  • orânde
  • orândei
plural
  • orânde
  • orândelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: orândă (soartă, datină)
orândă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orândă
  • orânda
plural
  • orânde
  • orândele
genitiv-dativ singular
  • orânde
  • orândei
plural
  • orânde
  • orândelor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orând
  • orândul
  • orându‑
plural
  • orânzi
  • orânzii
genitiv-dativ singular
  • orând
  • orândului
plural
  • orânzi
  • orânzilor
vocativ singular
  • orândule
  • orânde
plural
  • orânzilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orândă, orânzisubstantiv feminin

învechit regional
  • 1. Cârciumă rurală (luată cu arendă de la proprietarul moșiei). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: han
    • format_quote Jupîn Avrum, stăpînul orîndei, ieși în prag și întinse spre noi capul, cercetîndu-ne prin întunecime. SADOVEANU, O. III 330. DLRLC
    • format_quote Dar e-atîta veselie La orîndă-n astă-seară! IOSIF, PATR. 28. DLRLC
    • format_quote Nu cumva a ținut vreodată tatăl d-tale orîndă în sat, undeva? CREANGĂ, P. 129. DLRLC
    • format_quote Leonaș împinge pe ispravnic în orîndă și-l închide pe dinafară. ALECSANDRI, T. 230. DLRLC
  • 2. Arendă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arendă
    • chat_bubble A da (sau a lua) în orândă = a da (sau a lua) în arendă. DLRLC
      • format_quote Dă-mi mie în orîndă, crîșma dumnitale. ALECSANDRI, T. 1543. DLRLC
etimologie:

orândă, orândesubstantiv feminin

popular
  • 1. Destin, soartă, ursită. DEX '09 DLRLC
    sinonime: destin soartă ursită
    • format_quote Oamenii... îl lăsară să se ducă unde îl va duce orînda lui. ISPIRESCU, E. 138. DLRLC
    • 1.1. Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva. DEX '09
      sinonime: ursit
  • 2. Datină, obicei. DEX '09 DLRLC
    sinonime: datină obicei
    • format_quote Să trăiți, să înfloriți Și pe noi să ne plătiți, C-așa este orînda... De cînd mi s-a fapt lumea. PĂSCULESCU, L. P. 39. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.