10 definiții pentru ortăci

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTĂCI, ortăcesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. – Din ortac.

ORTĂCI, ortăcesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. – Din ortac.

ortăci vrt [At: BUDAI-DELANU, LEX. / Pzi: ~cesc / E: ortac] (Reg) 1-2 A (se) asocia. 3-4 A (se) împrieteni. 5-6 A (se) căsători.

ORTĂCI, ortăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se întovărăși, a lega tovărășie cu cineva. Măi, tu, Gruie, fiul meu, Nu-mi place năravul tău, Cu bețivi te ortăcești Și capu-ți primejduiești. ANT. LIT. POP. I 321.

A SE ORTĂCI mă ~esc intranz. reg. 1) A deveni ortac; a stabili relații de ortăcie; a se întovărăși; a se asocia. 2) A fi în relații de ortăcie (unul cu altul). /Din ortac

ortăcésc (mă) v. refl. Ban. Mă întovărășesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ortăci (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ortăcesc, 3 sg. se ortăcește, imperf. 1 sg. mă ortăceam; conj. prez. 1 sg. să mă ortăcesc, 3 sg. să se ortăcească; imper. 2 sg. afirm. ortăcește-te; ger. ortăcindu-mă

!ortăci (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ortăcește, imperf. 3 sg. se ortăcea; conj. prez. 3 se ortăcească

ortăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ortăcesc, imperf. 3 sg. ortăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. ortăcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORTĂCI vb. v. asocia, grupa, împrieteni, însoți, întovărăși, uni.

ortăci vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎMPRIETENI. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. UNI.

Intrare: ortăci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ortăci
  • ortăcire
  • ortăcit
  • ortăcitu‑
  • ortăcind
  • ortăcindu‑
singular plural
  • ortăcește
  • ortăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ortăcesc
(să)
  • ortăcesc
  • ortăceam
  • ortăcii
  • ortăcisem
a II-a (tu)
  • ortăcești
(să)
  • ortăcești
  • ortăceai
  • ortăciși
  • ortăciseși
a III-a (el, ea)
  • ortăcește
(să)
  • ortăcească
  • ortăcea
  • ortăci
  • ortăcise
plural I (noi)
  • ortăcim
(să)
  • ortăcim
  • ortăceam
  • ortăcirăm
  • ortăciserăm
  • ortăcisem
a II-a (voi)
  • ortăciți
(să)
  • ortăciți
  • ortăceați
  • ortăcirăți
  • ortăciserăți
  • ortăciseți
a III-a (ei, ele)
  • ortăcesc
(să)
  • ortăcească
  • ortăceau
  • ortăci
  • ortăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ortăci, ortăcescverb

  • 1. regional A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Măi, tu, Gruie, fiul meu, Nu-mi place năravul tău, Cu bețivi te ortăcești Și capu-ți primejduiești. ANT. LIT. POP. I 321. DLRLC
etimologie:
  • ortac DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.