ORTÓZĂ, ortoze, s. f. Mineral din grupul feldspaților, cu aspect lăptos, roșiatic sau gălbui și cu luciu sticlos sau sidefos, întrebuințat în ceramică sau în industria sticlei; ortoclaz. – Din fr. orthose.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTÓZĂ s.f. Feldspat potasic de culoare roșiatică-cenușie sau gălbuie; ortoclaz. [< fr. orthose].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTÓZĂ s. f. feldspat potasic, incolor sau uneori alb, gălbui-roșietic ori verzui, frecvent în granit și gnais; ortoclaz. (< fr. orthose)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTÓZĂ s. (MIN.) ortoclaz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ortóză s. f., g.-d. art. ortózei; pl. ortóze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink