2 definiții pentru ortotomus
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ortotomus s. n., pl. ortotomusuri
ortotomus s. n., pl. ortotomusuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ortotomus
ortotomus substantiv neutru
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)