8 definiții pentru ortopol
Explicative DEX
ORTOPOL, ortopoli, s. m. Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. – Din fr. orthopôle.
ORTOPOL, ortopoli, s. m. Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. – Din fr. orthopôle.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ortopol sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr orthopôle] Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORTOPOL s.n. (Mat.) Punct în care se intersectează perpendicularele coborîte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vîrfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. [< fr. orthopôle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORTOPOL s. m. (mat.) punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. (< fr. orthopôle, engl. orthopol)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ORTOPOL ~i m. Punct de intersecție a perpendicularelor coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul lui. /<fr. orthopôle
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
ortopol s. m., pl. ortopoli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ortopol s. m., pl. ortopoli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ortopol s. m., pl. ortopoli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ortopol, ortopolisubstantiv masculin
- 1. Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- orthopôle DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.