5 definiții pentru ortologie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ortologie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr orthologie] Artă de a vorbi corect.

ORTOLOGIE s.f. Arta de a vorbi corect. [Gen. -iei. / < fr. orthologie, cf. gr. orthos – drept, logos – cuvînt].

ORTOLOGIE s. f. arta de a vorbi corect. (< fr. orthologie)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ortologie s. f., g.-d. art. ortologiei

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORTOLOGIE s. f. (< fr. orthologie, cf. gr. orthos „drept” + logos „cuvânt”): arta de a vorbi corect într-o limbă oarecare.

Intrare: ortologie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortologie
  • ortologia
plural
genitiv-dativ singular
  • ortologii
  • ortologiei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ortologiesubstantiv feminin

  • 1. Arta de a vorbi corect. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.