opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTOGRAFIERE, ortografieri, s. f. Acțiunea de a ortografia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. ortografia.

ORTOGRAFIERE, ortografieri, s. f. Acțiunea de a ortografia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. ortografia.

ortografiere sf [At: S. C. ȘT. (Iași), 1956, nr. 2, 2 / P: ~fi-e~ / Pl: ~ri / E: ortografia] (Rar) 1 Scriere corectă a unei limbi. 2 Aplicare a unei anumite ortografii.

ORTOGRAFIERE s.f. Acțiunea de a ortografia și rezultatul ei. [Pron. -fi-e-. / < ortografia].

ORTOGRAFIA, ortografiez, vb. I. Tranz. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. orthographier.

ORTOGRAFIA, ortografiez, vb. I. Tranz. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. orthographier.

ortografia vt [At: ȘĂINEANU, D. U. / P: ~fi-a / Pzi: ~iez / E: fr orthographier] 1 A scrie după regulile ortografice (1). 2 A aplica o anumită ortografie (1).

ORTOGRAFIA, ortografiez, vb. I. Tranz. (Rar) A scrie după regulile ortografice, a aplica o anumită ortografie.

ORTOGRAFIA vb. I. tr. (Liv.) A scrie (un cuvînt, un text) potrivit regulilor ortografice. [Pron. -ți-a, p. i. -iază, ger. -iind. / Cf. fr. orthographier].

ORTOGRAFIA vb. tr. a scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. (< fr. ortographier)

A ORTOGRAFIA ~ez tranz. (cuvinte și forme gramaticale) A scrie în conformitate cu regulile ortografice. [Sil. -fi-a] /<fr. orthographier

ortografia v. a scrie după regulele ortografice.

*ortografiéz v. tr. (fr. orthographier). Barb. Scriŭ cuvintele după ortografia lor: a ortografia răŭ un cuvînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ortografiere (desp. -to-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. ortografierii; pl. ortografieri

ortografiere (-o-gra-fi-e-) s. f., g.-d. art. ortografierii; pl. ortografieri

ortografiere s. f. (sil. -gra-fi-e-), g.-d. art. ortografierii; pl. ortografieri

ortografia (a ~) (desp. -to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. ortografiez (desp. -fi-ez), 3 ortografiază, 1 pl. ortografiem; conj. prez. 1 sg. să ortografiez, 3 să ortografieze; ger. ortografiind (desp. -fi-ind)

ortografia (a ~) (-o-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 ortografiază, 1 pl. ortografiem (-fi-em); conj. prez. 3 să ortografieze; ger. ortografiind (-fi-ind)

ortografia vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. ortografiez, 3 sg. și pl. ortografiază, 1 pl. ortografiem (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ortografieze; ger. ortografiind (sil. -fi-ind)

ortografia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. ortografiază, 1 pl. ortografiem, ger. ortografiind)

ortografiez, -fiază 3, -fieze 3 conj., -fiam 1 imp., -fiind ger., -fiere inf. s.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORTOGRAFIERE s. f. (< ortografia, cf. fr. orthographier): scriere corectă a cuvintelor, a expresiilor și a locuțiunilor dintr-o limbă.

Intrare: ortografiere
ortografiere substantiv feminin
  • silabație: ort-o-gra-fi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortografiere
  • ortografierea
plural
  • ortografieri
  • ortografierile
genitiv-dativ singular
  • ortografieri
  • ortografierii
plural
  • ortografieri
  • ortografierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ortografia
  • silabație: ort-o-gra-fi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ortografia
  • ortografiere
  • ortografiat
  • ortografiatu‑
  • ortografiind
  • ortografiindu‑
 singular plural
  • ortografiază
  • ortografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ortografiez
 (să)
  • ortografiez
  • ortografiam
  • ortografiai
  • ortografiasem
a II-a (tu)
  • ortografiezi
 (să)
  • ortografiezi
  • ortografiai
  • ortografiași
  • ortografiaseși
a III-a (el, ea)
  • ortografiază
 (să)
  • ortografieze
  • ortografia
  • ortografie
  • ortografiase
plural I (noi)
  • ortografiem
 (să)
  • ortografiem
  • ortografiam
  • ortografiarăm
  • ortografiaserăm
  • ortografiasem
a II-a (voi)
  • ortografiați
 (să)
  • ortografiați
  • ortografiați
  • ortografiarăți
  • ortografiaserăți
  • ortografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ortografiază
 (să)
  • ortografieze
  • ortografiau
  • ortografiară
  • ortografiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ortografiere, ortografierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ortografia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi ortografia DEX '09 DEX '98 DN

ortografia, ortografiezverb

  • 1. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.