2 definiții pentru ortogonalizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ortogonalizare sf [At: DN3 / E: nct] (Mat) Operație prin care se transformă un șir dat de funcții reale de variabilă reală într-un șir.
ORTOGONALIZARE s.f. (Mat.) Operație prin care se transformă un șir dat de funcții reale de variabilă reală într-un șir. [Et. incertă].[1]
- Definiție incorectă (probabil trunchiată) — LauraGellner
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ortogonalizare
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ortogonalizaresubstantiv feminin
- 1. Operație prin care se transformă o submulțime (finită sau infinită) a unei mulțimi de elemente într-o submulțime echivalentă ale cărei elemente sunt ortogonale două câte două. dexonline
etimologie:
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.