Definiția cu ID-ul 924999:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTOEPIE s. f. Pronunțare corectă a cuvintelor unei limbi; disciplină care se ocupă cu studiul regulilor de pronunțare corectă. Fonetica are și o mare însemnătate practică în învățarea limbilor, în stabilirea regulilor de ortoepie. L. ROM. 1953, nr. 3, 18. Între ortografie și ortoepie există o legătură indisolubilă: scriind corect, ajungem să vorbim corect, potrivit normelor limbii literare. IORDAN, L. R. 188.