11 definiții pentru ortoepic
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORTOEPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique.
ORTOEPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ortoepic, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr orthoépique] 1 Care aparține ortoepiei (1). 2 Referitor la ortoepie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORTOEPIC, -Ă, ortoepici, -e, adj. Care ține de ortoepie, referitor la ortoepie, de ortoepie. Regulile ortoepice, de pronunțare corectă a unei limbi, nu pot fi stabilite fără un studiu prealabil al foneticii limbii respective. L. ROM. 1953, nr. 3, 19.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORTOEPIC, -Ă adj. Referitor la ortoepie, de ortoepie. [Pron. -to-e-pic. / < fr. orthoépique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORTOEPIC, -Ă adj. referitor la ortoepie. (< fr. orthoépique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ORTOEPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține cu ortoepie; propriu ortoepiei. Norme ~ce. /<fr. orthoépique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*ortoépic, -ă adj. (d. ortoepie). Relativ la ortoepie. Adv. Din punct de vedere ortoepic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ortoepic adj. m., pl. ortoepici; f. ortoepică, pl. ortoepice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ortoepic adj. m., pl. ortoepici; f. ortoepică, pl. ortoepice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ortoepic adj. m., pl. ortoepici; f. sg. ortoepică, pl. ortoepice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ORTOEPIC, -Ă adj. (< fr. orthoépique): în sintagmele îndreptar ortoepic și normă ortoepică (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ortoepic, ortoepicăadjectiv
- 1. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Regulile ortoepice, de pronunțare corectă a unei limbi, nu pot fi stabilite fără un studiu prealabil al foneticii limbii respective. L. ROM. 1953, nr. 3, 19. DLRLC
-
etimologie:
- orthoépique DEX '09 DEX '98 DN