căutare avansată
10 definiții pentru „ortoepic”   declinări

ORTOÉPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTOÉPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ortoépic adj. m., pl. ortoépici; f. ortoépică, pl. ortoépice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTOÉPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține cu ortoepie; propriu ortoepiei. Norme ~ce. /<fr. orthoépique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTOÉPIC, -Ă adj. Referitor la ortoepie, de ortoepie. [Pron. -to-e-pic. / < fr. orthoépique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTOÉPIC, -Ă adj. referitor la ortoepie. (< fr. orthoépique)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTOÉPIC, -Ă, ortoepici, -e, adj. Care ține de orto­epie, referitor la ortoepie, de ortoepie. Regulile ortoepice, de pronunțare corectă a unei limbi, nu pot fi stabilite fără un studiu prealabil al foneticii limbii respective. L. ROM. 1953, nr. 3, 19.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ortoépic adj. m., pl. ortoépici; f. sg. ortoépică, pl. ortoépice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ortoépic, -ă adj. (d. ortoepie). Relativ la ortoepie. Adv. Din punct de vedere ortoepic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ORTOÉPIC, -Ă adj. (< fr. orthoépique): în sintagmele îndreptar ortoepic și normă ortoepică (v.).
Sursa: DTL (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink