11 definiții pentru ortoepic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTOEPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique.

ORTOEPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique.

ortoepic, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr orthoépique] 1 Care aparține ortoepiei (1). 2 Referitor la ortoepie (1).

ORTOEPIC, -Ă, ortoepici, -e, adj. Care ține de ortoepie, referitor la ortoepie, de ortoepie. Regulile ortoepice, de pronunțare corectă a unei limbi, nu pot fi stabilite fără un studiu prealabil al foneticii limbii respective. L. ROM. 1953, nr. 3, 19.

ORTOEPIC, -Ă adj. Referitor la ortoepie, de ortoepie. [Pron. -to-e-pic. / < fr. orthoépique].

ORTOEPIC, -Ă adj. referitor la ortoepie. (< fr. orthoépique)

ORTOEPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține cu ortoepie; propriu ortoepiei. Norme ~ce. /<fr. orthoépique

*ortoépic, -ă adj. (d. ortoepie). Relativ la ortoepie. Adv. Din punct de vedere ortoepic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ortoepic adj. m., pl. ortoepici; f. ortoepică, pl. ortoepice

ortoepic adj. m., pl. ortoepici; f. ortoepică, pl. ortoepice

ortoepic adj. m., pl. ortoepici; f. sg. ortoepică, pl. ortoepice

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORTOEPIC, -Ă adj. (< fr. orthoépique): în sintagmele îndreptar ortoepic și normă ortoepică (v.).

Intrare: ortoepic
ortoepic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortoepic
  • ortoepicul
  • ortoepicu‑
  • ortoepică
  • ortoepica
plural
  • ortoepici
  • ortoepicii
  • ortoepice
  • ortoepicele
genitiv-dativ singular
  • ortoepic
  • ortoepicului
  • ortoepice
  • ortoepicei
plural
  • ortoepici
  • ortoepicilor
  • ortoepice
  • ortoepicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ortoepic, ortoepicăadjectiv

  • 1. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Regulile ortoepice, de pronunțare corectă a unei limbi, nu pot fi stabilite fără un studiu prealabil al foneticii limbii respective. L. ROM. 1953, nr. 3, 19. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.