ortodontologie sfs [At: DN³ / E: fr orthodontologie] Specialitate a stomatologiei care studiază anomaliile de poziție, dezvoltare etc. a dinților pe arcadele dentare și tratamentul acestora.

ORTODONTOLOGIE s.f. (Med.) Disciplină stomatologică avînd ca obiect studiul anomaliilor dentomaxilare și tratamentul lor. [Gen. -iei. / < fr. orthodontologie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte, logos – știință].

ORTODONTOLOGIE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu studiul și tratamentul anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontologie)

ortodontologie s. f., art. ortodontologia, g.-d. art. ortodontologiei

ORT-, v. ORTO-. □ ~iconoscop (v. icono-, v. -scop), s. n., tub de luat vederi, folosit în camerele de televiziune; ~odont (v. -odont), adj., care are dinți drepți; ~odontologie (v. odonto-, v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul și cu tratamentul anomaliilor dentomaxilare; ~odonție (v. -odonție), s. f., metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare.