ORTODONȚÍE s. f. Parte a stomatologiei care asigură așezarea în poziție normală a dinților pe arcadele dentare. – Din fr. orthodontie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTODONȚÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. [Gen. -iei. / < fr. orthodontie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTODONȚÍE s. f. metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ortodonțíe s. f. (sil. mf. ort-), art. ortodonțía, g.-d. ortodonțíi, art. ortodonțíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink