9 definiții pentru ortodiagonal
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORTODIAGONAL, -Ă, ortodiagonali, -e, adj. (Despre o figură geometrică) Ale cărei diagonale se intersectează sub un unghi drept. [Pr.: -di-a-] – Din germ. Orthodiagonale.
ORTODIAGONAL, -Ă, ortodiagonali, -e, adj. (Despre o figură geometrică) Ale cărei diagonale se intersectează sub un unghi drept. [Pr.: -di-a-] – Din germ. Orthodiagonale.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ortodiagonal, ~ă a [At: DN3 / P: ~di-a~ / Pl: ~i, ~e / E: ger Orthodiagonale] (D. o figură geometrică) Ale cărei diagonale se intersectează sub un unghi drept.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORTODIAGONAL, -Ă, ortodiagonali, -e, adj. (Despre o figură geometrică) Care are diagonalele perpendiculare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORTODIAGONAL, -Ă adj. (Despre figuri geometrice) Care are diagonalele perpendiculare. [Pron. -di-a-. / cf. germ. Orthodiagonale].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORTODIAGONAL, -Ă adj. (despre un patrulater) cu diagonalele perpendiculare. (< germ. Orthodiagonale)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ORTODIAGONAL ~ă (~i, ~e) (despre o figură geometrică) Care are diagonalele perpendiculare (una pe alta). [Sil. -di-a-] /<germ. Orthodiagonale
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ortodiagonal (desp. -di-a-) adj. m., pl. ortodiagonali; f. ortodiagonală, pl. ortodiagonale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ortodiagonal (-di-a-) adj. m., pl. ortodiagonali; f. ortodiagonală, pl. ortodiagonale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ortodiagonal adj. m. diagonal
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -di-a-
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ortodiagonal, ortodiagonalăadjectiv
- 1. (Despre o figură geometrică) Ale cărei diagonale se intersectează sub un unghi drept. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- Orthodiagonale DEX '09 DEX '98 DN