ORTOCÉNTRU, ortocentre, s. n. Punctul de întâlnire a înălțimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălțimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTOCÉNTRU ~e n. Punct de intersecție a înălțimilor unui triunghi. /<fr. orthocentre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTOCÉNTRU s.n. Punctul de întâlnire al segmentelor de dreaptă care reprezintă înălțimile unui triunghi sau ale unui tetraedru. [Pl. -re. / < fr. orthocentre, cf. gr. orthos – drept, kentron – centru].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTOCÉNTRU s. n. punct de intersecție a celor trei înălțimi ale unui triunghi sau tetraedru. (< fr. orthocentre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ortocéntru s. n., pl. ortocéntre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink