O definiție pentru ortit
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORTIT s. v. allanit.
Intrare: ortit
ortit substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)