CORNIȘÓR, cornișoare, s. n. (Bot.) 1. Brăduț (1). 2. Mică plantă erbacee de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze lanceolate, fin dințate și cu spice terminale (Lycopodium annotinum). – Corn1 + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CORNIȘÓR ~oáre n. (diminutiv de la corn) Plantă erbacee asemănătoare cu cetina de brad, care crește pe stânci și prin pădurile de munte. /corn + suf. ~ișor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CORNIȘÓR s. 1. v. brădișor. 2. (Lycopodium annotinum) (reg.) brădișor. 3. (BOT.) (Ceratophalus orthoceras) (reg.) cornuleț, ploșnicar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CORNIȘÓR s. v. piedicuță, ploșnicar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cornișór (bot.) s. m., pl. cornișóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cornișór (corn mic) s. n., pl. cornișoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink