ORTĂCÍ, ortăcesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. – Din ortac.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ORTĂCÍ mă ~ésc intranz. reg. 1) A deveni ortac; a stabili relații de ortăcie; a se întovărăși; a se asocia. 2) A fi în relații de ortăcie (unul cu altul). /Din ortac
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTĂCÍ vb. v. asocia, grupa, împrieteni, însoți, întovărăși, uni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ortăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ortăcésc, imperf. 3 sg. ortăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. ortăceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink