ORPIMENT s. n. Pigment natural de arsen, de culoare galbenă-strălucitoare, folosit ca vopsea în pictură. – Din fr. orpiment.

orpiment sm [At: MARIN, PR. I, 205/19 / E: fr orpiment] Trisulfură de arsen, de culoare galbenă, care se găsește în stare naturală sau se prepară chimic, fiind utilizată ca vopsea în pictură.

ORPIMENT s. n. Pigment natural de arsen, de culoare galben-strălucitor, folosit ca vopsea în pictură. – Din fr. orpiment.

ORPIMENT s. m. Trisulfură de arsen, de culoare galbenă, care se găsește în stare naturală; preparată pe cale chimică, este folosită ca vopsea în pictură.

ORPIMENT s.m. Sulfură naturală de arsen, de culoare galbenă, folosită în pictură; auripigment. [< fr. orpiment].

ORPIMENT s. n. sulfură naturală de arsen, galbenă, folosită în pictură; auripigment. (< fr. orpiment)

*orpimént, V. auripigment.

*auripigmént n., pl. e (lat. auripigmentum, pigment de aur). Min. Sulfură de arsenic (As₂ S₃), cristalizată în lamele auriĭ, întrebuințată în pictură. – Barb. orpiment (fr. orpiment).

orpiment s. n.

orpiment s. n.

orpiment s. n.