ORONIMÍE s. f. 1. Totalitatea numelor geografice (proprii și apelative) care desemnează formele de relief. 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării și al evoluției numirilor referitoare la formele de relief. – Din fr. oronymie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORONIMÍE f. 1) lingv. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul oronimicelor. 2) Totalitate a denumirilor de forme ale reliefului. /<fr. oronymie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. Ramură a toponimiei care studiază numele de munți. [Gen. -iei. / < fr. oronymie, cf. gr. oros – munte, onoma – nume].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. ramură a toponimiei care studiază denumirile formelor de relief. (< fr. oronymie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

oronimíe s. f., art. oronimía, g.-d. oronimíi, art. oronimíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink