OROLÓGIU, orologii, s. n. Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp. – Din lat. horologium, it. orologio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

OROLÓGIU ~i m. Ceas de dimensiuni mari, fixat în locuri publice (pe fațada unei clădiri sau pe un turn) ori pe un perete interior și prevăzut, de regulă, cu un mecanism sonor, care anunță principalele unități de timp. [Sil. -giu] /<lat. horologium, it. orologio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OROLÓGIU s.n. Ceas de dimensiuni mari așezat de obicei pe o clădire mare. ♦ (Liv.) Ceas. [Pron. -giu. / < fr. horloge, it. orologio, cf. gr. hora – oră, lego – spun].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OROLÓGIU s. n. ceas de dimensiuni mari pe fațada unei clădiri, pe un perete etc. (< lat. horologium it. orologio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OROLÓGIU s. (înv.) orologhion, (înv., în Mold.) ornic. (Un ~ pe fațada primăriei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orológiu (orológii), s. n. – Ceas mare. Lat. horologium (sec. XIX). E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), s. n. (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Gáldi 216).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

orológiu s. n. [-giu pron. -giu], art. orológiul; pl. orológii, art. orológiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink