OROLOGIÉR, orologieri, s. m. (Rar) Ceasornicar. [Pr.: -gi-er] – Orologiu + suf. -ar (după fr. horloger).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OROLOGIÉR s. v. ceasornicar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orologiér s. m. (sil. -gi-er), pl. orologiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink