orologerie sf [At: LAURIAN. M. IV, 47/6 / Pl: ~ii / E: fr horlogerie, cf orologiu] (Înv) 1 Meserie a ceasornicarului. 2 Atelier unde se exercită această meserie Si: ceasornicărie. 3 Magazin unde se vând ceasuri Si: ceasornicărie.

OROLOGERIE, orologerii, s. f. (Învechit) Meseria ceasornicarului; prăvălie sau atelier unde se exercită această meserie; ceasornicărie.

OROLOGERIE s.f. Tehnica fabricării și a reparării ceasornicelor. [Gen. -iei, var. orlogerie s.f. [< fr. horlogerie, it. orlogeria].

OROLOGERIE s. f. tehnica fabricării și reparării ceasurilor, a pendulelor, ceasornicărie. (< fr. horologerie)

orologerie f. industria orologiilor.

*orologeríe f. (d. orologiŭ, după fr. horlogerie). Rar. Ceasornicărie (știința, industria, fabrica saŭ prăvălia).

ORLOGERIE s.f. v. orologerie.

orologerie s. f., art. orologeria, g.-d. art. orologeriei; (ateliere, prăvălii) pl. orologerii, art. orologeriile (desp. -ri-i-)

orologerie (înv.) s. f., art. orologeria, g.-d. art. orologeriei; (ateliere, magazine) pl. orologerii, art. orologeriile

orologerie s. f., art. orologeria, g.-d. art. orologeriei; (ateliere, magazine) pl. orologerii, art. orologeriile

OROLOGERIE s. v. ceasornicărie.

orologerie s. v. CEASORNICĂRIE.