9 definiții pentru orografă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OROGRAF, -Ă, orografi, -e, s. m. și f. Specialist în orografie. – Din fr. orographe.
OROGRAF, -Ă, orografi, -e, s. m. și f. Specialist în orografie. – Din fr. orographe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
orograf, ~ă smf [At: DDRF / Pl: ~i, ~e / E: fr orographe] Specialist în orografie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OROGRAF, -Ă s.m. și f. Specialist în orografie. [< fr. orographe].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OROGRAF, -Ă s. m. f. specialist în orografie. (< fr. orographe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OROGRAF ~ă (~i, ~e) m. și f. Specialist în orografie. /<fr. orographe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orografă (desp. -ro-gra-) s. f., g.-d. art. orografei; pl. orografe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orografă (-ro-gra-) s. f., g.-d. art. orografei; pl. orografe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orografă s. f. (sil. -graf-), g.-d. art. orografei; pl. orografe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: o-ro-gra-fă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
orograf, orografisubstantiv masculin orografă, orografesubstantiv feminin
- 1. Specialist în orografie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- orographe DEX '09 DEX '98 DN