OROGRAFÍE s. f. Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea formelor de relief ale uscatului. – Din fr. orographie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGRAFÍE m. Ramură a geografiei fizice, care se ocupă cu studiul formelor de relief (după altitudine); hipsografie. /<fr. orographie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGRAFÍE s.f. Parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. [Gen. -iei. / < fr. orographie, cf. gr. oros – munte, graphein – a descrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGRAFÍE s. f. parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. ◊ totalitatea munților unei regiuni, unei țări. (< fr. orographie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGRAFÍE s. v. hipsografie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orografíe s. f. (sil. -gra-), art. orografía, g.-d. orografíi, art. orografíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink